Vinul pare, la prima vedere, un domeniu “așezat”. Viță, strugure, cramă, sticlă. Doar că Rareș Florea, Country Manager Domeniile Averești, vine cu o realitate mai puțin romantică și mult mai interesantă: vinul e un business în continuă mișcare, cu trenduri care se schimbă, piețe care cer altceva de la un an la altul și tehnologie care poate face diferența dintre “bun” și “constant bun”.
Mai jos ai cele mai importante idei din conversație: pe scurt, ce merită să reții dacă te interesează vinul românesc, exportul, brandul și modernizarea din spatele unei sticle. Urmărește interviul complet aici.
1) Domeniile Averești nu e “nou”: e o poveste începută cu mult înainte de hype-ul vinului premium
Domeniile Averești își leagă povestea de anul 1874, când domeniul ar fi fost fondat de boierul Negruzzi și ar fi fost considerat, la vremea respectivă, printre cele mai moderne crame de la noi.
Mai mult, apare ideea de “prima vie irigată” și un sistem numit „berbecul” (un mecanism ingenios prin care apa era împinsă în sus pentru irigare). Mesajul e simplu: inovația nu e ceva “importat” recent în vin. A fost acolo, doar că acum a revenit la volan.
2) Terroir + scară mare: 650 de hectare, altitudine, climă cu extreme
Rareș punctează clar dimensiunea operațiunii. Domeniile Averești operează aproximativ 650 de hectare în județul Vaslui, într-o zonă cu ~400 m altitudine, ierni reci și veri fierbinți, genul de combinație care poate da vinuri aromate, dar care cere control și disciplină în producție.
Când lucrezi la scară mare, nu poți miza pe “merge și așa”. Ai nevoie de procese, echipă și tehnologie ca să obții calitate repetabilă.
3) Identitatea se construiește pe soiuri românești “grele”: Busuioaca și Zghihara
Domeniile Averești mizează pe soiuri locale, iar Rareș spune direct: sunt cel mai mare producător de busuioacă din România și singurul producător de Zghihară.
Dincolo de mândria locală, strategia e pragmatică:
- soiurile românești diferențiază brandul,
- pot deveni “semnătura” cramei în export,
- creează poveste (iar povestea vinde, mai ales în vin).
4) Portofoliu uriaș = adaptare la gusturi, piețe și ocazii
Rareș descrie un portofoliu foarte larg (alb/roze/roșu, sec/demisec/demidulce) și, mai ales, o versatilitate de format: de la sticle clasice la magnum, miniaturi, bag-in-box, inclusiv volume mari pentru HoReCa.
Asta traduce o idee importantă pentru orice business: produsul nu e doar ce e înăuntru, ci și cum îl livrezi pe obiceiul de consum al clientului.
5) Trendurile nu iartă: consumul scade, formatele se schimbă, spumantul crește
Rareș spune că, statistic, lumea bea mai puțin vin (în Europa și în America de Nord, plus Asia), iar în paralel apar:
- formate noi (inclusiv doze),
- interes mai mare pentru spumante,
- schimbări rapide în preferințe (în discuție apare și faptul că în 2025 “albul e în creștere”, iar “rose-ul stagnează”).
Producătorii care rămân blocați în “așa se face vinul” pierd. Cei care se adaptează câștigă.
6) Screw cap nu înseamnă “vin slab”. E doar un bias est-european
Rareș vorbește despre percepția din Europa de Est că screw cap = calitate mai mică, dar o contrazice cu exemple din piețe mature.
Mai mult, povestește că, pentru un lanț de retail din Olanda, condiția de listare era ca vinul să fie cu screw cap. Deci nu e moft. E standard cultural de consum.
Uneori “calitatea” din mintea consumatorului nu are legătură cu calitatea din pahar. Iar jobul producătorului e să navigheze acest paradox fără să-și piardă identitatea.
7) Tehnologia din cramă nu e decor: e fundația pentru calitate constantă
Rareș descrie o cramă puternic tehnologizată: prese performante, control centralizat, depozitare cu temperatură controlată, plus certificări (menționează standarde de tip IFS Food).
Ideea esențială:
- marketingul îți vinde prima sticlă,
- tehnologia + procesele îți vând a doua, a treia și a zecea.
În vin, “consistența” e o super-putere.
8) “Vinul e pe termen lung”: încrederea se construiește greu și se pierde instant
Vinul e un produs personal. Asta înseamnă că relația cu clientul e, inevitabil, despre încredere. Dacă ai o problemă de calitate, nu pierzi doar o comandă, pierzi un obicei.
Într-un domeniu în care fidelizarea e vitală, calitatea constantă e mai importantă decât orice campanie “wow”.
9) Exportul e un joc de nuanțe: diaspora, piețe curioase, piețe care “nu știu România”
Rareș atinge mai multe tipuri de piețe:
- diaspora, ca vector natural de promovare (românii duc vin “acasă la prieteni”, devin ambasadori),
- piețe deschise la nou (ex: SUA, Brazilia),
- piețe unde România e încă “invizibilă” ca țară de vin.
Rareș subliniază și ideea că România e “de luat în seamă” ca producător, dar cheia rămâne seriozitatea și continuitatea în calitate.
10) Mentalitatea de startup poate exista și într-o cramă mare
Rareș vine din banking și tech (PayU, Vector Watch) și spune că încearcă să aducă în vin aceeași agilitate: soluții rapide pentru cereri speciale, personalizări pentru corporate, găsirea de workaround-uri fără să compromiți brandul.
Validarea prin branduri mari (și de ce contează)
În final, Rareș vorbește despre proiecte cu branduri premium. Dincolo de PR, asta e o formă de validare. Dacă un brand care trăiește din reputație te alege, îți transferă o parte din încrederea lui.
Interviul cu Rareș Florea e, de fapt, o lecție despre cum arată vinul când îl privești ca business modern: tradiție, da, dar și tehnologie, adaptare, export, logistică și psihologie de consumator.
Domeniile Averești apare aici ca un exemplu de “agricultură cu sistem”: soiuri locale readuse în prim-plan, scară mare gestionată cu procese, și un mindset care încearcă să se miște ca un startup într-un domeniu care, din exterior, pare lent.
Urmărește interviul complet aici.
