Gabriel Razi, analist al pieței agricole și co-fondator Agro Brane, a fost invitatul ediției AgriTech Noi Venim Din Viitor, unde a discutat deschis despre realitățile și provocările din agricultura românească. Cu o experiență vastă într-un domeniu cu puține voci critice, Gabriel Razi a oferit o radiografie sinceră a unui sector esențial, dar adesea ignorat. Au fost atinse subiecte precum deciziile fermierilor, lipsa de strategie națională, rolul AI-ului și posibilele direcții de dezvoltare a agriculturii românești până în 2050.
1. Nu există “preț bun” universal
Una dintre cele mai importante idei formulate de Gabriel Razi este legată de mitul prețului ideal. „Prețul bun pentru cine?” întreabă el retoric. În contextul agricol, nu există un singur punct de referință. Prețul variază în funcție de costuri de producție, randament, tip de cultură, poziționare geografică, stocuri și riscuri. Un preț avantajos pentru un trader poate fi o pierdere pentru un fermier cu inputuri scumpe și productivitate slabă. Această generalizare a ideii de „preț bun” creează confuzie și, uneori, chiar decizii greșite.
În plus, piața agricolă este extrem de volatilă, influențată de evenimente globale care pot schimba situația de la o oră la alta. De exemplu, un atac geopolitic în Orientul Mijlociu poate crește brusc prețul petrolului, iar acest lucru afectează imediat lanțurile logistice și piețele de mărfuri. Fermierii care nu sunt pregătiți pentru astfel de variații pot suferi pierderi majore.
2. Agricultura românească nu are o direcție clară
„Ministerul Agriculturii e, în realitate, Ministerul Distribuției de Fonduri UE.” Afirmația lui Gabriel Razi este dură, dar reflectă o realitate bine cunoscută de cei din industrie. România nu are o strategie agricolă coerentă, pe termen lung. Fiecare fermier se descurcă pe cont propriu, iar inițiativele guvernamentale sunt rareori însoțite de viziune sau continuitate.
Această lipsă de direcție afectează toate verigile lanțului agricol: de la învățământul agricol, slab adaptat realităților moderne, la lipsa unor politici de export coerente sau a unor parteneriate economice internaționale solide. În plus, infrastructura agricolă e depășită, iar proiectele de irigații trenează de ani buni.
3. Fermierii iau decizii sub presiune emoțională
Agricultura nu este doar business. Este și stres, incertitudine, oboseală cronică. Fermierii din România sunt, de multe ori, antreprenori izolați care trebuie să joace toate rolurile într-o firmă: inginer agronom, contabil, trader de cereale, meteorolog, psiholog.
„La finalul unei zile de campanie, după cinci vizite, fermierul nu mai poate lua nicio decizie limpede.” spune Gabriel Razi. Acest tip de presiune psihologică duce la decizii emoționale, la procrastinare sau, mai grav, la lipsa deciziilor într-un moment cheie pentru business.
În acest context, Gabriel Razi insistă asupra importanței educației antreprenoriale aplicate și a consultanței personalizate. Nu toți fermierii trebuie să devină economiști, dar au nevoie de ghidare și acces la date. Absența unui cadru de suport bine definit îi obligă să improvizeze constant.
4. AI-ul în agricultură: partener, nu truc de marketing
În timp ce AI-ul e văzut ca un panaceu în multe industrii, în agricultură el poate juca un rol extrem de practic. „AI-ul vede mai bine ca tine. Mai repede. Dar trebuie să-l integrezi într-un sistem coerent.”
Problema actuală este fragmentarea: fermierii folosesc aplicații diverse, softuri de management, instrumente de analiză spectrală, dar fără un cadru comun. E ca și cum ai avea toate ingredientele unui tort, dar fără rețetă. AI-ul poate deveni un aliat real doar dacă este adaptat la contextul și nevoile fiecărei ferme.
Gabriel Razi a mers mai departe și a creat propriul său asistent AI, botezat Clara. Clara îl ajută să analizeze date, să observe patternuri și să economisească timp – resursa cea mai prețioasă într-un mediu atât de dinamic. Această abordare poate deveni un model și pentru fermele medii sau mari care doresc să-și optimizeze activitatea.
5. Viitorul: Transilvania, zootehnie și specializare
Proiecția pentru 2050 este una clară: agricultura românească trebuie să se adapteze climatic, economic și strategic. Gabriel crede că Transilvania va deveni „cordonul porumbului”, datorită microclimatului mai stabil și prețurilor mai bune la terenuri. În schimb, zona Bărăganului, fără sisteme moderne de irigații, riscă să devină tot mai puțin productivă.
Zootehnia ar putea exploda, dar nu oricum – ci în formate automatizate, moderne, integrate în lanțuri de export. Produsele de nișă, alături de strategii regionale clare, pot poziționa România ca un exportator inteligent, nu doar ca un furnizor de materie primă ieftină.
Totodată, agricultura va trebui să își regândească funcția socială. Satele îmbătrânite, lipsa tinerilor fermieri și abandonul ruralului reprezintă riscuri reale. Fără o politică coerentă de atragere a noilor generații în agri-business, digitalizarea riscă să rămână doar un deziderat.
Interviul cu Gabriel Razi nu este doar o analiză a pieței agricole. Este un apel la luciditate. Dacă vrem o agricultură modernă, trebuie să trecem de la reacție la strategie. Să înlocuim clișeele cu întrebări reale și soluții personalizate. România are tot ce-i trebuie: pământ, oameni, inteligență. Îi lipsește doar curajul de a face ordine.
Agricultura nu va mai putea funcționa fără date, fără tehnologie și fără leadership. Iar liderii, cum este Gabriel Razi, sunt cei care pun întrebările grele, dar necesare. Viitorul agriculturii românești depinde de capacitatea noastră de a construi punți între trecut, prezent și un viitor sustenabil, gândit pe baze reale și durabile.
