Avem nevoie de o strategie pentru longevitate?
Ce este longevitatea?
Longevitatea este știința sau arta de a trăi mai mult și mai bine mai mult timp.
Conceptul de longevitate integrează componenta de durată cronologică a vieții (cât de mult trăiești), precum și pe cea de calitate a vieții (cât de bine trăiești) sau, mai simplu spus, durata stării de sănătate.
Strategia longevității
Știința ne arată că trăim mult mai mult, cu potențial de a depăși 100 de ani, însă și longevitatea are nevoie de o strategie și de toolkit-urile ei pentru a ne atinge obiectivul de a trăi mai mult și mai bine. După cum spunea David A. Sinclair, „Bătrânețea e o boală și, prin urmare, e tratabilă”.
Mai jos, vom avea un overview despre creșterea duratei de viață și sănătății. Pentru că este un adevăr că pe măsură ce îmbătrânești mai mult, înseamnă că ești din ce în ce mai puțin sănătos. Iar obiectivul nostru, atunci când ne gândim la longevitate, este să trăim mai calitativ, pe o perioadă mai lungă de timp, să ne depășim speranța de viață și mai degrabă să ne bucurăm de acel deceniu bonus decât să ne fie teamă.
Pentru a crește durata de viață, trebuie ca, inevitabil, să întârziem moartea și factorii care o cauzează, deci să amânăm apariția bolilor cardiovasculare și cerebrale (atacului de cord și cerebral), cancerului, bolilor neurodegenerative, precum și moartea accidentală. Toate aceste cauze însumează 80% din decesele populației non-fumătoare.
Dr. Peter Attia vorbește în podcastul său, Drive, despre cei 4 călăreți, bolile cronice (cancerul, diabetul, afecțiunile cardiovasculare și bolile neurodegenerative), care au comun factorul de risc numit vârstă. Este o realitate că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, crește enorm riscul ca una dintre aceste boli să ne atingă, deoarece, odată cu îmbătrânirea, se produce degradarea în interiorul nostru, în organele și celulele noastre. Studiile spun că îmbătrânirea presupune o pierdere progresivă a integrității fiziologice, deci funcții afectate și o vulnerabilitate mai mare în fața decesului, iar această degradare este principalul factor de risc al celor mai importante patologii. Boala lucrează în interiorul nostru, de multe ori și zeci de ani, însă, pe măsură ce îmbătrânim, slăbesc mecanismele interne de apărare. Putem spune, astfel, că procesul de îmbătrânire, în sine, este cel care ne face slabi în fața bolii, afectându-ne durata stării de sănătate.
Creșterea duratei de sănătate se reduce la evitarea sau amânarea, pe cât de mult posibil, a declinului calității vieții care poate interveni pe 3 direcții: cognitivă, fizică, emoțională. Acestea sunt relative, diferă de la o persoană la alta ca impact și stadiu, sunt progresive și, cel mai important, evitabile, spre deosebire de moarte care este absolută.
Deci, pentru creșterea duratei de sănătate, trebuie să întârziem, pe cât posibil, declinul cognitiv, ceea ce înseamnă slaba executare a funcțiilor de bază, viteza încetinită de procesare, funcționarea la capacitate redusă a memoriei, până la o versiune extremă de demență. Deteriorarea stării de sănătate din această perspectivă înseamnă că nu mai putem rezolva probleme complexe cu rapiditatea și ușurința cu care o făceam altădată, că memoria începe un proces de degradare, pierdem din sinele nostru conștient, ni se schimbă personalitatea, așadar, este extrem de important ca toate aceste procese să se întâmple cât mai târziu și la un nivel redus.
De asemenea, trebuie să amânăm erodarea fizică și să avem grijă de echilibrul, flexibilitatea, mobilitatea, forța, masa musculară, densitatea osoasă, de îndepărtarea durerii cronice, funcțiile sexuale, eficiența efortului aerob, rezultatul anaerob etc. Pierderea funcției corpului nostru este o deteriorare inerentă, care precedă sau urmează declinul cognitiv, iar, uneori, consumul este atât de avansat încât simple activități precum cea de a căra un obiect sunt aproape imposibile. Dacă se adaugă și o evoluție a aterosclerozei sau o accidentare neprevăzută, panta descendentă își pune amprenta masiv, existând posibilitatea de a nu ne mai reveni niciodată la starea funcțională. Așadar, trebuie să alegem din timp să nu cedăm în fața declinului, să avem grijă să construim devreme fundamentul condiției fizice și să o menținem printr-o constanță a exercițiului.
Aria emoțională contribuie enorm la sănătatea noastră. Astfel că trebuie să avem grijă la relaționare și socializare, la relațiile pe care le construim, la a fi împliniți, la a avea un sens etc. Aceasta este o verticală care poate fi afectată independent de vârstă, iar contextul ultimilor ani ne-a arătat cât de des am fost afectați de la vârste din ce în ce mai mici. Putem vedea tineri extroverți și sănătoși, așa cum putem cunoaște o stare de fericire la peste 40 de ani. Starea emoțională este o zonă fragilă și cu dezvoltare și impact diferit de la o persoană la alta; important este să fim conștienți și să nu identificăm un punct negativ atunci când suntem în criză, iar dacă ajungem în această zonă, este esențial cum o gestionăm pentru a nu ne afecta inclusiv sănătatea fizică și întreaga viață.
Succesul longevității
Constă în depășirea impactului tuturor acestor factori de degradare simultan; altfel, ea nu are rost. De ce am trăi până la 100 de ani, dacă nu avem corpul și mintea întregi? De ce am avea o viață de cea mai bună calitate și o sănătate mulțumitoare pe măsură ce îmbătrânim, în lipsa iubirii, fără prieteni sau fără vreun scop?
Longevitatea decurge, astfel, din atenția pe care o acordăm în mod continuu și concomitent unor aspecte-cheie precum: biochimia nutrițională, exercițiul fizic, somnul, sănătatea mintală și emoțională.
În materialele următoare, vom afla insight-uri de la specialiști care au aprofundat ariile de mai sus, identificând tactici și proceduri care se încadrează în medicina 3.0 (cum o denumește Peter Attia) integrate în mod consecvent în viața de zi cu zi – o abordare diferită de cea a medicinei 2.0, care intervine doar când răul este în punctul culminant, cu tratamente punctuale, de tipul medicamentelor sau operațiilor.