România startup-urilor plictisitoare

În ultimii 10 ani am discutat probabil cu mai bine de 650 de fondatori de startup-uri din România. Am văzut peste 250 de pitch-uri, online sau pe scene. Am văzut peste 300 de pitch deck-uri. Și după 10 ani, viziunea personală în privința startup-urilor mi s-a schimbat. Acum 10 ani căutam startup-ul cel mai „interesant”. Astăzi, caut startup-ul „plictisitor”. Cred că este o lecție pentru viitor importantă.

De ce startup-ul românesc de viitor este cel plictisitor? Pentru că cele mai bune companii rezolvă o problemă. În spatele oricărui startup de succes care a dăinuit a stat rezolvarea unei probleme sau, pe parcurs, a mai multor. Iar în căutarea mass-media, dar și a tinerilor fondatori, a următoarei idei mari și interesante, ceea ce pare cool poate deturna drumul spre ceea ce va dăinui și e bun.

În privința mea, cel mai bun exemplu a fost acum câțiva ani UiPath. De UiPath am citit prima oară undeva în 2015 sau 2016. Și i-am ignorat. Pentru că mi se părea un startup plictisitor. Pe măsură ce au început să primească investiții, interesul meu a fost stârnit. Am înțeles că puterea startup-urilor nu stă în a fi cele mai ciudate idei din lume, ci de a fi utile societății. UiPath a început să automatizeze procese atunci când companiile nu știau că acest lucru se cheamă RPA, dar vedeau rezultate vizibile. Erau îngropate în hârtii și mormane de task-uri repetitive ce consumau energia oamenilor.

Din acest motiv, cel mai bun fondator nu va avea „o idee”. Nu există idei geniale. Există o idee plăpândă, de la care se pornește în prospectarea pieței, în descoperirea posibililor clienți care ar avea acea nevoie, în execuție și în menținerea execuției la un nivel înalt.

Căci ideea este plăpândă.

Execuția inițială este firavă.

Execuția continuă și pe termen mediu și lung este esențială și necesită efort susținut din partea fondatorilor și echipei.

În anii ‘90 una dintre expresiile care au marcat lumea ideilor a fost a lui Gabriel Liiceanu, care vorbea atunci despre „încremenirea în proiect” în volumul său „Apel către lichele” din 1992. Iau expresia aceasta și o transfer în lumea startup-urilor. În căutarea celor mai interesante idei, a celor mai ciudate abordări sau urmărirea propriilor pasiuni în dauna necesităților pieței, startup-urile încremenesc în proiect.

Avem nevoie în România de startup-uri care studiază piața, care identifică problemele și le rezolvă. Startup-uri plictisitoare.

Fintech OS e un startup plictisitor. Cine poate fi entuziasmat de un software care ajută băncile? Dar poate fi următorul lucru mare.

FlowX este un startup plictisitor. Automatizare de procese în banking? Am adormit deja.

Creatopy este un startup plictisitor. Faci bannere și creații vizuale online.

Veridion e un startup plictisitor. O bază de date uriașe de companii globale?

Unde e următoarea idee mare? Ei bine, cred că și primele idei ale lui Steve Jobs au fost plictisitoare pentru cei din jurul lui. Și ceea ce voia să facă Bill Gates era plictisitor. Dar oamenii au avut nevoie de asta.

Dacă „Noi venim din viitor” reprezintă mai mult decât o expresie, ci o viziune, atunci viitorul din care vreau să vin e al startup-urilor banale, plictisitoare și eficiente. Și care au succes.

Vlad Andriescu este redactor-șef al publicației start-up.ro, dedicată susținerii poveștilor antreprenorilor din România din septembrie 2015. De-a lungul timpului, start-up.ro a publicat peste 1.000 de povești ale startup-urilor inovatoare din România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *