România are una dintre cele mai mari suprafețe agricole din Uniunea Europeană și un sol considerat printre cele mai fertile din lume. Cu toate acestea, agricultura românească rămâne departe de potențialul său real. În interviul acordat pentru Noi Venim Din Viitor, analistul Gabriel Razi trasează o hartă sinceră a stării actuale: lipsă de strategie, decizii luate sub presiune și o digitalizare făcută haotic. Într-un peisaj marcat de instabilitate geopolitică, climă imprevizibilă și piață volatilă, agricultura noastră are nevoie urgentă de o regândire structurală și strategică.
Avem pământ, dar nu avem direcție
România dispune de peste 13 milioane de hectare de teren agricol, fiind pe locul șase în Uniunea Europeană ca suprafață utilizabilă agricol. Din punct de vedere natural, avem toate avantajele: climă temperat-continentală, soluri fertile, diversitate de relief. Însă, așa cum remarcă Gabriel Razi, ne lipsește ceea ce contează cel mai mult: o viziune coerentă.
„Ministerul Agriculturii nu e un organism de strategie. E un administrator de fonduri europene.” spune Gabriel Razi, cu franchețea caracteristică. Fără un plan național, agricultura se dezvoltă haotic, inegal și dependentă de conjuncturi. Din păcate, nu există nici politici consistente privind irigațiile, digitalizarea, învățământul agricol sau exporturile. Lipsa direcției duce la stagnare și, pe termen lung, la eșec.
Fermierii: singuri într-un ocean de incertitudine
În România, peste 96% dintre ferme sunt mici sau foarte mici. Asta înseamnă că majoritatea agricultorilor sunt în același timp patroni, contabili, traderi, agronomi și meteorologi. „După 5 vizite pe zi în campanie, fermierul nu mai poate lua nicio decizie limpede.” povestește Razi. Iar această presiune duce la decizii emoționale, nu strategice.
În plus, fermierii nu au acces facil la date de piață, la educație financiară sau la modele predictive care să le permită o planificare solidă. Consultanța profesionistă lipsește sau este inaccesibilă pentru cei mai mulți, iar inițiativele publice sunt adesea birocratice și ineficiente.
Piața agricolă: haotică, imprevizibilă, globalizată
Un alt factor major care blochează agricultura românească este instabilitatea globală. Piețele agricole reacționează rapid la orice schimbare geopolitică, economică sau climatică.
Gabriel Razi oferă un exemplu: „Dimineață e liniște în piață. La prânz, Israelul atacă Iranul. Seara, toate bursele explodează. Ce faci cu grâul tău din siloz?”
Această realitate impune fermierilor nu doar să înțeleagă agricultura, ci și bursele internaționale, comerțul global și lanțurile logistice. Fără instrumente de protecție, fără strategii de hedging, fără sprijin real din partea statului, fermierul român e singur în fața unui sistem haotic.
Tehnologia este prezentă în agricultură, dar prost integrată
Tehnologia nu mai e o problemă de acces, ci de integrare. Avem drone, aplicații de monitorizare, AI, imagini satelitare, senzori, platforme digitale. Problema este că aceste instrumente nu sunt gândite să funcționeze împreună.
„Am prieteni cu 18 tab-uri de softuri deschise simultan. Fără coerență, totul devine un haos inutil.” spune Gabriel Razi. AI-ul, de exemplu, poate vedea mai bine ca tine pe câmp, poate compara date istorice, poate identifica carențe în sol. Dar dacă nu îl antrenezi și nu îl integrezi în fluxul decizional al fermei, tot efortul e în van.
Obsesia pentru „prețul bun” – o capcană periculoasă
Mulți fermieri decid să vândă sau să păstreze marfa bazându-se pe ideea de „preț bun”. Dar ce înseamnă asta, de fapt? Gabriel subliniază că această gândire e înșelătoare: „Prețul bun pentru cine? Pentru cineva cu costuri mari și stocuri mici, acel preț poate fi un dezastru.”
El recomandă o abordare bazată pe segmentarea riscului, vânzare în tranșe și calcul realist al costurilor. „E ca la cazino. Nu te duci cu bani pe care nu îți permiți să-i pierzi.”
Viitorul: regionalizare, produse de nișă și zootehnie high-tech
Pentru Gabriel Razi, viitorul agriculturii românești se va construi în jurul unor regiuni specializate. Transilvania va deveni hub-ul porumbului și al zootehniei moderne. Bărăganul, fără irigații și infrastructură, trebuie reorientat către culturi adaptate la ariditate. Zonele montane pot redeveni centre de creștere a oilor, cu accent pe export și procesare locală.
Mai mult, Gabriel Razi atrage atenția asupra importanței diplomației economice: „Nu vedem nicio strategie clară de promovare a produselor noastre în afară. Doar câte o delegație de arabi la 3 luni.”
Agricultura românească se află la o răscruce. Are toate resursele să devină un lider regional, dar fără strategie, educație aplicată și sprijin coerent, va rămâne blocată într-o luptă continuă pentru supraviețuire.
Este timpul să schimbăm paradigma: să trecem de la supraviețuire la performanță. De la improvizație la strategie. De la izolare la colaborare.
Și, poate cel mai important, să începem să ascultăm vocile care spun lucrurilor pe nume – ca cea a lui Gabriel Razi.
Află mai multe despre cine este Gabriel Razi în acest articol.
